luni, 25 martie 2013

Hoţie de Boris Ioachim

Îţi voi fura iubirea-n zori de zi,
Pe când tu dormi adânc, scăldată-n vis -
Ţi-o voi fura şi repede-oi fugi,
Lăsând pe gura ta sărut aprins.

Îţi voi fura iubirea la amiază
Pe când visezi, cu ochii deschişi larg...
Nici n-o să simţi, iubito, deşi trează -
Vei fi atunci – şi-ţi voi lăsa pe prag

Un ghiocel sau, poate, o brânduşă –
Drept semn, că eu sunt cel care-a trecut,
Al casei prag şi am fugit pe uşă –
Lăsând pe gura ta un vag sărut.

Îţi voi fura iubirea la chindie
Şi-n roşii zări voi dispărea îndat’
Lăsând, drept semn, o sărutare vie –
O vei simţi ca pe-un prelung oftat.

În miez de noapte, pe când stele reci,
Pe boltă vor sclipi – în cămara ta
Voi aştepta, spre vise ca să treci –
Şi atunci, iubirea toată, ţi-oi fura.

Lăsând, drept semn, gingaşă mângâiere –
Pe părul tău, pe-obraji şi-apoi pe sâni...
Tu vei simţi o caldă adiere
Şi-n somn, cuvinte tandre-o să îngâni.

Îţi voi fura iubirea-n primăvară –
Fără de teamă, fără remuşcări -
Pe când începe iarba să răsară
Şi se deschid, voios, albastre zări.

Hoţia asta, fără de ruşine,
Iubita mea, tu, floare de cais –
De crezi că nu îţi cade deloc bine,
Eu nu te-mpiedic să-mi pătrunzi în vis!

Şi-n visul meu, tu poţi, de bună voie -
Iubirea ta, deplin, să-mi dăruieşti...
Şi-astfel, iubito, nu va fi nevoie
Ca eu să am purtări de fur – hoţeşti.

Căci te iubesc cu jind şi disperare
La fel de aprins şi-n ceas şi-n anotimp,
Cu o dorinţă necuprins de mare
Căci fără tine, timpul e netimp.

...Îţi voi fura iubirea, orice ar fi!
Iubita mea, de pe acum îţi jur...
Eu, să mi-o dăruieşti, te-aş sfătui,
De bună voie – ca să nu fiu fur...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu