Suflet de femeie, poligon de trageri
Marcat cu milioane de semne şi culori
După anotimpuri sau momente ale zilei
Ori după capricii , nespuse frustrări ,
Ce o dor adesea,
Dar mai trist, în multe seri...!
Nimeni nu te iartă, de eşti supărată!
Toţi ar vrea să cânte, doar de bucurie,
Casei temelie, Penelopa-n aşteptare
Câte ceasuri are ziua- sigur, ea nu ştie,
Nimeni nu se uită
A ei faţă cum arată...
Toţi aşteaptă ale ei minuni şi zâmbete
Dar cu ce preţ , se-ntreabă cineva?
Obişnuiţi ,că ea ne dă şi ne tot dă,
Fără să ceară şi pentru sufletu-i ceva,
Cu voci amestecate,
Un imn îi vom lăsa!
Dacă din nori, o picătură se desprinde
Şi îi destinde chipul obosit,cu frunte şiroindă,
E semn că minutarul cerului, fără odihnă
Truda- i- măsoară, răsplată cu dobândă
Şi-n linişte îi pregăteşte-
A veşniciei tihnă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu