Cu cioc tocit de-atâta ciripit
Algofil părea, bătând în geamul uşii
Se oglindea, se repezea, se auzea ,
Dar numai el; era-un piţigoi sadea!
Doar pe sine se vedea,
Cam narcisist se arăta
Şi ca să-mi facă-n ciudă, refuza
Felia de pâinică de pe clanţă..
O flutura, de înţeles îmi da
Că-doar oglinda, geamul ,îl interesa.
Şi bătea una-ntr-una în fereastră şi bătea...
Tenace, hotărât să o dărâme
Lumea-i a lui, şi, dacă nu-mi convine,
Să-mi fac o altă uşă, să mă mut,
Lui i-a intrat în cap,că e de frupt!
Ce-ar zice Krîlov, ori Alexandrescu
Ca morală, pentru cei cu uşi
Ori cu ferestre mai tentante?
Ori schimbi uşa, pui şi transperante
Ori piţigoiu îţi va fi stăpân în casă,
(Întreabă-ţi , tu , mândria, cum, te lasă?)
17 martie, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu