zi de zi mă deschizi
să te convingi
dacă eşti viu în mine
şi pleci…
uiţi să mă-nchizi
m-am săturat
să-mi cos singură rănile
să-mi echilibrez paşii
la marginea acestei prăpăstii
în care clipele sunt pline de tine
vreau să mă opresc din drum
să aştept trecerea zbuciumului
sentimentelor ce încă se-opun
să se-ncuibărească liniştea-n ele…
apoi să zbor lin peste abisul
în faţa căruia mai tremur încă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu