Ce bine era doar cu amintirea!
dar au venit căutătorii
de istorie vechetocmai azi…
(numai azi s-au găsit)
să-mi răscolească trupul
Ascuns
Olarul zâmbește cu îngăduința
părintelui
ce-și iartă puncul…
Pe trunchiul meu
de lut albastru
s-au aliniat frunzele…
Cândva
o primăvară
a împletit soarele
în flori de măr
nenumărate ploi
au inscripționat
ceramica arsă..
Oare
ce-ar fi fost de găsit
într-un vas
dintr-o epocă
ceva mai recentă?
se zbătea un suflet…
La cât timp
se repetă istoria?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu