PAŞI PIEZIŞI… de Patricia Serbanescu

păşesc greu şi calc piezişi
nu mă pot echilibra,
îngrop tălpile-n pietrişi

doruri ţin… a subjuga.

valul se rostogoleşte
sufletul e teleleu,
cât din viaţă îmi lipseşte,
numai pot simţii, că-s eu…

pasu-l fac acum, în toamnă
a venit din nou răcoarea,
meditand, intru în karmă
şi în Fiinţă… las uitarea.

vântul pare amuţit,
ploaia, îmi stropeşte râsul
răspândind spre asfinţit
scrâşnetul de dinţi şi plânsul…

nici măcar nu îi mai pasă
că trăiesc doar aşteptând…
mintea-n zarvă, nu mă lasă
să calc liniştea-n curând.

Părinte drag, ai doar putere
Ţi-o mai păsa şi de-a mea vrere ?
Tu, peste tot tronezi ca domn
Şi-mi laşi răbdarea-n agonie
Făr’de somn…

13.10.2012