VECINII de Elena Valeria Ciura

Într-o casă sărmănică-
Dincolo de drum,
Latră cuţu’ lui Ionică,

Galben şi lăţos, jegos
Şi flămând ca vai de el-
Parcă nici nu e căţel,
Ci jalnică arătare
Aruncată pe cărare...

Dar îşi face datoria,
Şi nu-i răsplătit nicicum
Şi se uită la Măria
Cum fumegă din Dunhill
În casă focul nu arde,
Şi mai plânge şi-un copil...!

Pe degeaba latră cuţu’
Şi în iarnă şi în vară...
În grădină bate vântul
Ca în uliţă, mai rău,
N-a mai fost săpat de anu’
Că săpatul nu-i liceu!

Învăţat-a, doar, Măria
Că vin fonduri în grădină
Şi Belgia îi de- a noastră-
Doar treci hatul, ni-i vecină!
Cum ai învăţat , degeaba,
Tot aşa îţi faci şi treaba!

Cred c-ar trebui , Măriucă
Să îl iei pe Ionel
Şi-amândoi, în grabă mare
Să vă stabiliţi un ţel,
Traiul bun şi armonia
Se poartă şi-n Romania!

Fără să vă lungiţi gâtul
Către curtea altcuiva,
De vreţi să aveţi de toate
Puneţi roate la picioare
Şi scoateţi din ,,şezătoare,,
Mintea bună , dăruită,
Dar de-un timp neîngrijită...
...........................................
Nimănui nu purta pică,
De pici jos, TU, te ridică!

24 oct. 2012