Între tiparele de lut
amorf sărut
cu sunet surd
prin ciob
neghiob
se zbate ud
şi nu-l auzi
şi nu-l aud.
Firav,
astmatic
şi bolnav
a tot murit
cu râs gângav
fiindcă-n apus
de răsărit
sub tălpi
în praf
l-am mozolit
cu negru grav.
Şi tot mai des
trecut eres
aleargă crud
prin nord şi sud
albit
de doruri
şi avid,
un amalgam
de insipid
în înţeles.
Între tiparele de lut
sărut neghiob
bolnav şi orb
sub tălpi
se zbate
într-un ciob
şi nu-l auzi
şi nu-l aud…
Pierdut
mereu în neştiut…
Tot mai pierdut.
Tot mai pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu