Vecinul mi se uită peste gard,
Ce vrea să vadă-n gândul meu nu știu
Și ochii de invidie îi ard.
De mă privește nu e nicio crimă,
El nu e scriitor și n-o să fie,
În viața lui nu a comis o rimă
Și-i...critic literar de meserie.
Neliniștit ca bronzul din statui
Vecinul meu nu are somn și pace,
De geme vântul prin ograda lui,
Din tot ce spun tăcerea doar îi place.
De grija mea degeaba tot asudă,
Adeseori din liniște când scriu
El mi se uită peste gard cu ciudă,
Ce vrea să vadă-n versul meu nu știu...
Și ochii de invidie îi ard.
De mă privește nu e nicio crimă,
El nu e scriitor și n-o să fie,
În viața lui nu a comis o rimă
Și-i...critic literar de meserie.
Neliniștit ca bronzul din statui
Vecinul meu nu are somn și pace,
De geme vântul prin ograda lui,
Din tot ce spun tăcerea doar îi place.
De grija mea degeaba tot asudă,
Adeseori din liniște când scriu
El mi se uită peste gard cu ciudă,
Ce vrea să vadă-n versul meu nu știu...
25 Octombrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu