derivă de Nuța Istrate Gangan

iubirea noastră este la Urgenţe
( auzi sirenele?)

butonul roşu clipeşte intermitent
ochi curios şi miop
un doctor alb cu mâini aspre şi uscate
îi ia din când în când pulsul
pluteam în derivă
pe o mare stingheră și vineție
tu
golind ultima sticlă cu elixir
fericit că eşti un om liber
eu
îngrozită că am pierdut vâslele

râdeai...
în nebunia ta
nu exista moarte
iar scufundarea era doar un alt pas
spre Atlantida

îmi simţeam trupul
transformându-se în statuie de gheaţă
râsul tău ciudat şi nepăsător
se izbea de peretele subţire al creierului meu bolnav
fisurându-l

îmi era frig mult prea frig

astăzi inimile noastre
sunt suferinde
pe un pat alb de spital
strâns îmbrăţişate
aşteptându-şi firesc
trecerea de la atac de cord la flat line