Tăria clonţului sculptează-n vânt
Vorbe aduse-n seara răcoroasă ,
De El şi Ea , uniţi prin legământ.
Respiră iarba crudă urma–n brumă
Castane se rostogolesc, parcă plângând,
Şi nimeni nu-i pe-proape să le spună
Ce au pierdut, negându-se în gând..
Frumos se întreceau soptite vorbe
În urma paşilor zburaţi prin luncă,
Dar înspre seară , zvonul în cernire
Dezvăluie ce simte inima-i năucă.
Nu -nţelegea clipa de vis, lăsată ca răsplată
Îşi îmbrăcase sufletu-n iluzii-
Şi a ales să fie Ea sacrificată
Iar El rămas-a-n veşnice confuzii...
25 oct 2012-10-25
Respiră iarba crudă urma–n brumă
Castane se rostogolesc, parcă plângând,
Şi nimeni nu-i pe-proape să le spună
Ce au pierdut, negându-se în gând..
Frumos se întreceau soptite vorbe
În urma paşilor zburaţi prin luncă,
Dar înspre seară , zvonul în cernire
Dezvăluie ce simte inima-i năucă.
Nu -nţelegea clipa de vis, lăsată ca răsplată
Îşi îmbrăcase sufletu-n iluzii-
Şi a ales să fie Ea sacrificată
Iar El rămas-a-n veşnice confuzii...
25 oct 2012-10-25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu