Un cantec… - de Lacrimioara Lacrima

Un cantec fredonez
Intitulat “iubire”
Strofele-i urmez
Refrenu-i fericire.
In fiecare vers
E un tainic ritm
Ce da inteles
Dragostei in timp.
Toamna a-nceput
Frunze-ngalbenesc
Vantul ce le-a rupt
Pomii desfrunzesc,
Melodia verii
Dulce si fierbinte
Toamnei aramii
Ii lasa cuvinte…
Despre crengi cu flori
Ce acum au fructe
Cerul ce-i nori
Ursind ploi mai multe
Apele domoale
Razbat amintiri
Razele de soare
Au slabe zvacniri…
*
Un cantec ingan
In gand cu blandete
Toamnei vreau sa-i spun
C-are frumusete
Si am sa ma culc
Langa glasul tau
Frigul sa-l alung
Si tot ce e greu,
Dorul l-oi privi
Prin frunza ce cade
Cu suierul vremii
Pe firul de iarba…
Care in curand
Iar se va usca
Covoras dansand
Pe el s-o aseza,
Am sa infasor
Vise sa nu zboare
Sunetul sonor
Se-nalta spre zare
Cantec zamislit
Din iubirea mea
Am sa ti-l trimit
Sa-l canti pentru ea…
*
Fosnetul de frunze, il aud..nu tac…cantec de iubire, il repet cu drag, surd ecou de ploaie m-acompaniaza, peisaj de toamna ma emotioneaza…portret ruginiu fara de metal, construieste parca-n culori de clestar…in strunele viorii care nu trudesc, ce frumoasa-i toamna pentru ca iubesc…