Sunt o lumină, strălucind în noapte
un suflet peregrin pe bolţi divine,
De voi urca în pura libertate
mă voi’nălţa puternică, ca Tine...
Sfânt este locul de unde am plecat
amestecată-n val, doresc să-l mai străbat,
Mă-ncununez cu-a razelor lumini
vrajită de curenţii cristalini.
Sclipirile de stele se sting iar dimineaţa
m-oi înalta spre Tine, să te ating, cu faţa
Ridică-mă pe-o stea sau constelaţie
pe orice astru din a Ta creaţie!
Pe-o frunză dusă-n planul îngeresc...
ia-mă în braţe, atunci când obosesc!
Cât aş pleca de-aici să mă feresc
de spinii vieţii, care mă rănesc.
Doruri fierbinţi, Pământul le hrăneşte
prin Tine, doar conştiinţa se trezeşte
Şi toate-n lume ar vrea să se îmbine
cu veşnica iubire, ce-o izvorăşti din Tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu