sâmbătă, 27 octombrie 2012

oxigen de Nuța Istrate Gangan

inima mea
instrument de măsură pentru durere
trupul balsam pentru rană


îți dereglez toate aparatele sensibile la vibraţii
apăs toate butoanele interzise
într-o mecanică fină şi iscusită
învăţată din mers

îţi filtrez tristețile
prin mine
rămân cu lacrima ta în ochii mei
pe trup am doar rănile tale

într-o zi îmi vor trece sângele tău prin vene
doar ca să realizez
că fără tine nu pot trăi
te respir
te absorb
te inhalez
durere elixir sau drog
îmi fac transfuzie de tine
în fiecare dimineaţă
când tragi uşor cearceaful
de pe trupul meu gol
în fiecare noapte în care
împărţim la doi
aparatul de oxigen

tu nu înţelegi că fără tine nu pot respira?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu