BĂTRAN POET de Constantin Cristescu

Bătrân nebun al nopţilor pustii,
Mai dăruieşti, iubirile-ţi târzii
Şi stelelor ce zboara-n univers,

În noapte spânzuri câte-un vers.

Tu păstoreşti, dar fără minte,
Un vis ce moare prin cuvinte,
Tu îl imbraci, în pătură de nor
Şi îl asezi în lacrimi de izvor.

Mai cânţi romanţe fără şoapte,
Ecoul moare în tăcuta noapte,
Purtând cuvântul ca lumină,
În versul care zboară fără vină.

Copile tânar, dacă tu mai treci,
Să răscoleşti călcatele poteci,
Păşeşte-ncet,acolo mai zac vise,
Sub frunza toamnei care le ucise.

Bătrân nebun al nopţilor pustii,
Mai dăruieşti, iubirile-ţi târzii
Şi stelelor ce zboara-n univers,
În noapte spânzuri câte-un vers.