Un podeţ ce şerpuieşte,
Pe-un apus ce aţipeşte,
Face drum spre infinit,
Viselor ce mor subit.
Blăndă toamnă vine,
Cu flori peste mine,
N-am de ce mă teme,
Sânt doar crizanteme.
Şi-au şters paşii mei,
Într-un crgâng de tei,
Unde frunza-şi plânge,
Lacrima-i de sânge.
Am trecut mai ieri,
Lin prin primaveri,
Paşii mei cuminte,
Calcă pe cuvinte.
Blând cade lumină,
Dintr-o luna plină,
Iarăşi mă-nfioară,
Visul ce-o să moară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu