la volumul Poemele uliului din Apuseni...
Sunt tot mai negre, tot mai sus
Pădurile care s-au dus,
Unde şi unde câte-un brad
Din care umbrele mai cad,
Unde şi unde câte-o casă
Din care fumul dă să iasă...
Sub coviltire vântul tace
Şi parcă de o vreme încoace
Pe dealuri paşii mei când suie
Stă timpul ruginit în cuie
Şi Moţii, cei adevăraţi,
Şi ei sunt tot mai supăraţi
Acolo-n Ţara lor de stâncă
Şi-aşteaptă Învierea încă...
Privirea încotro mi-arunc
Unde şi unde câte-un prunc
Şi-acela cine ştie cum
De-a mai rămas uitat pe drum...
Cântecul doare şi nu pot
Să-l spun aici şi-acum de tot,
Mi-e Dorul înnoptat şi lung
Până la capăt nu-l ajung...
Unde şi unde câte-un brad
Din care umbrele mai cad,
Unde şi unde câte-o casă
Din care fumul dă să iasă...
Sub coviltire vântul tace
Şi parcă de o vreme încoace
Pe dealuri paşii mei când suie
Stă timpul ruginit în cuie
Şi Moţii, cei adevăraţi,
Şi ei sunt tot mai supăraţi
Acolo-n Ţara lor de stâncă
Şi-aşteaptă Învierea încă...
Privirea încotro mi-arunc
Unde şi unde câte-un prunc
Şi-acela cine ştie cum
De-a mai rămas uitat pe drum...
Cântecul doare şi nu pot
Să-l spun aici şi-acum de tot,
Mi-e Dorul înnoptat şi lung
Până la capăt nu-l ajung...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu