Şi caii zburdă liberi pe câmpie... de Sergiu Ciurtin

Un roib trăieşte singur azi în ţară
un roib îşi plânge truda şi osânda
de dimineaţă până-n seară

plăteşte în fiori... amenda!

S-au dus şi verdele de pe câmpie
uscate-i sunt vechi idealuri
acum când iarna trebuie să vie
sahară-n suflet îi va fi pe dealuri!

Stindard a fost in herghelie
un murg trecut de patru ani
fecioare iepe de pe glie...
inconjurat doar de duşmani!

Prin geamul gros şi ros de vreme
aplecat şi resemnat priveşte
va avea gânduri-probleme
de herghelie abandonat... roibeşte.

Nechează crez şi doar durere
un blid de fân al cerului balast
secat-i-au sângele-n artere
cu vremi de-a rându-i în contrast!

Acum şi câmpul verde e melancolie
şi trapul e figuri de stil
închis în dor ca-ntr-o bastilie
viitoru-i pare sumbru-inutil.