luni, 15 octombrie 2012

O SINGURĂ IUBIRE de POPA INES VANDA


Pășesc în amintire prin crivăț de tăcere, 
Doi îngeri îmi veghează al inimii hotar, 
Mi-e dor să-ți fiu iubire în nopțile stinghere, 

Să-mpart cu tine visul, vicleanul cămătar.

Port iar veșmânt de arderi și cenzurate patimi,
Secundele-mi par zile și pasul abătut,
Mi-am pus chiar și zăbrele pe râurile lacrimi
Și santinelă-n suflet, dar dorul s-a zbătut.

Am rupt cămașa toamnei și-am dărâmat și puntea,
Fântâna am secat-o, să-năbuș al meu foc,
Am implorat și cerul să-mi spulbere iubirea,
În buzunarul sorții mi-am pus un busuioc.

Descânta parcă vraciul prohodul depărtării
Și serafimi angelici ne tot pansează rana,
Jelește bocitoarea, să dăm pe veci uitării,
Dorințele și-aleanul, că nu-s decât nirvana.

Pecete ți-e sărutul, captivă-mbratișarea,
O veșnică iubire etern ne-a sigilat,
Eliberează-mi gândul,scurtează așteptarea,
Împiedică risipa și visul exilat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu