Pe țarina veche mereu am murit,
În luptele duse cu neamuri barbare,
Din negura vremii noi azi am venit,
Să dăm României a sa deșteptare.
Noi suntem străbunii veniți de departe,
Cei care in lupte-ngrozit-am dușmani,
Cu braț de oțel, fără teamă de moarte,
Al nostru curaj vi-l aducem prin ani.
Treziți-vă acum, la ușă-i destinul,
Să faceți unire, gonind trădătorii,
Iar traiul cel greu și amar ca pelinul,
Goniți-l din țară, precum vîntul norii.
Să piară hoția și-ai ei acoliți,
Luptați cu dreptate în lege și neam,
Unirea de sînge acuma porniți,
Voi sunteți mai mulți și ce vreți nu e-n van.
Trăiți în picioare, la fel ca pădurea,
Nu viață de sclav în genunchi sau pe burtă,
Opriți-i pe cei ce-au venit de aiurea,
Să scurme pămîntul, să îi faceți turtă!
Iar cei care astăzi conduc tot mai rău,
Furînd și mințind și-nșelînd un popor,
Să fugă, să scape de-al furiei hău,
Să nu mai momeasca tăiș de topor.
În vremile tulburi și cu încercări,
Unire să faceți, să fiți toți românii,
Venit-am cu toții din vastele zări,
Vă suntem alături, noi suntem STRĂBUNII!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu