Valsul zăpezii de Elena Iuliana Comstantinescu

Azi, iubirea e-mbrăcată în mireasă;
E toată-n alb că iarna-i p

e-ncepute
Iar printr-o sită nevăzută, deasă
Zăpada e cernută peste munte;

Pe silueta-naltă a iubirii
Coboară voalu-i sclipitor și trena
Cu unduirea gândurilor firii
Ce mi-au adus întotdeauna bezna;

Pe-ntinsul alb covor, fără de seamăn
În depărtare, două siluete,
Ca niște umbre înalte și cochete
Dansează elegant pe stratul reavăn.

Parcă își fac semne!
Dansul lor mă încântă;
Îmi spun că sunt doi oameni ce din vreme
Valsează pentru seara lor de nuntă
Și-i las spre fericire să mă-ndemne.