Am crescut plecată în lume
desluşind mistere de viaţă şi de timp.
Cioburi din existenţa mea
cuprind în cuvinte
cu zbateri de teamă şi dor.
Nu stau s-ascult
cum se scurg minutele cu aripi frânte
într-o cadenţă ritmică
deşi, sufletul plin de-adâncimea ecoului
a rupt lanţurile imaginaţiei
şi a împrăştiat-o spre lume,
paşi de umbră să-i sărute lumina.
Mereu îmi duc visul spre rouă,
cuvântul mi-e armă şi cruce
şi n-am timp să-mbătrânesc
căci veşnicia mi s-a cuibărit în fire…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu