ce bine-cântec de spartul chefului - de Bogdan Dumbraveanu

nu sunt prea plin
pitit in coşmelii
de piatră confecţionată
nici măcar de frică

nu văd deseori
ce se poate vedea
mă mir de aceea
când văd alteori
ce nu se poate

e simplu
străbunii mei
s-au hotărât să mă iubească
punându-mă la adăpost
de intemperii
de bestii
de îndoieli chinuitoare
de tot ce i-a
ţinut în viaţă

în pacea comfortului meu
să-mi plăsmui singur
intemperiile bestiile îndoielile
ca să-mi ajute şi această
muncă l-au inventat ei
înşişi pe
Freud

ce bine, vă spun
comeseni, că nu au băut tot vinul
ori că nu au apucat să-l
psihanalizeze pe Bachus,
să-l exileze
într-un spital de psihiatrie

aşa îmi vine mult mai uşor
acum la spartul chefului
să aştern o lacrimă
pe mormântul lor