Din nopţi de tăcere
din cântecul mut
se-adună coroană
de ger şi de lut,
cu aspră tocmire
în ziduri
de sorţi
când clarul de lună
e-un ceas dintre nopţi.
Şi vin năluciri
ca să caute loc
în clipe uitate
din timp ce-a trecut
tăcerile noastre
noroc
nenoroc
bat tot mai târziu
mereu neştiut.
Şi vântul aduce
spre noi destrămări
fantasmele crude
născute din gând
mai urcă spre noi
şi chemări
şi visări
că urme ni-s ceaţă
topită de vânt.
poezia face parte din volumul meu "Ultima santinelă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu