Ochii mei de Costel Suditu

Ca un gând spart în mii de cioburi;
Cerului stoluri
Cerului gândul

Plângându-l
Desigur, cu rândul
Rândunelele
Din lăuntrul cuvântului
Dat mort sfârşitului
Ca un cocor
Fără de zbor,
Ca doi fluturi
Din trecuturi,
Şi ca doi porumbei;
Ei doi ochii mei;
Ei doi ochii mei!