Dar toamna mă îneacă cu-al ei fum
Şi, obsedant, prin ceaţă-mi dă de ştire
Că-i stins, de acum, al dragostei parfum.
În căzi de lemn, fierb musturi aromate –
Aşa fierbea în mine al tău gust
Şi inima-mi zvâcnea-n fierberi turbate
Dar, azi, oţet e al iubirii must.
Cu câtă uşurinţă, când dorinţa
Ne fierbe-n piept, rostim un „te iubesc”!
Şi ne e atât de clară-atunci credinţa
Că ne iubim etern, dumnezeiesc.
Cu dulci şoptiri, ne spunem jurăminte –
Şi chiar le credem şi proorocim...
Iar printre sărutări rostim cuvinte:
Cum că, pentru vecie, ne iubim.
Însă prea scurtă e vecia noastră –
Mai scurtă decât chiar un anotimp...
Căci, repede, din zarea cea albastră
Vine al despărţirii vânăt timp.
Şi atunci uităm şoptiri şi jurăminte
Şi sărutări şi dor şi veşnicii...
Ne despărţim cu acre, reci cuvinte –
Şi râdem sec de vechi proorocii.
...Ţi-aş spune dragi cuvinte de iubire –
Dar toamnele mă-neacă cu al-lor fum
Şi, obsedant, prin pâcle-mi dau de ştire
Că-i stins, demult, al dragostei parfum...
În căzi de lemn, fierb musturi aromate –
Aşa fierbea în mine al tău gust
Şi inima-mi zvâcnea-n fierberi turbate
Dar, azi, oţet e al iubirii must.
Cu câtă uşurinţă, când dorinţa
Ne fierbe-n piept, rostim un „te iubesc”!
Şi ne e atât de clară-atunci credinţa
Că ne iubim etern, dumnezeiesc.
Cu dulci şoptiri, ne spunem jurăminte –
Şi chiar le credem şi proorocim...
Iar printre sărutări rostim cuvinte:
Cum că, pentru vecie, ne iubim.
Însă prea scurtă e vecia noastră –
Mai scurtă decât chiar un anotimp...
Căci, repede, din zarea cea albastră
Vine al despărţirii vânăt timp.
Şi atunci uităm şoptiri şi jurăminte
Şi sărutări şi dor şi veşnicii...
Ne despărţim cu acre, reci cuvinte –
Şi râdem sec de vechi proorocii.
...Ţi-aş spune dragi cuvinte de iubire –
Dar toamnele mă-neacă cu al-lor fum
Şi, obsedant, prin pâcle-mi dau de ştire
Că-i stins, demult, al dragostei parfum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu