Ce minunată lucrare... de Nicoară Nicolae-Horia

„Ce minunată lucrare e Omul!”
Prea târziu de aducem aminte de ea,
Mâinile Tale, cele făcătoare,
Să Ţi le sărut, Doamne, aş vrea!

Dinspre această frumuseţe a lumii
Cuvintele mele nevrednice vin,
Dă-le putere, până la capătul firii
Poemul acesta să-mi fie deplin.

Ia-mi de pe buze mândria, de este,
Pune Adevărul în suflet zălog
Şi nu mă lăsa dus în ispită-
Tată al nostru, atunci când mă rog...

Supărat uneori, fericit de mă ştiu,
Nu zeu şi nici înger aici pe pământ,
„Ce minunată lucrare e Omul!”
Întru numele acesta cuget şi sunt...

Mi-e toamna.... de Aurel Peteoaca

Mi-e toamna,iubito,atipic de saraca,
Dar nu ma vaiet si nu ma plang de loc,
Caci am merinde pentru suflet in desaga,

Iar tu in inima mi-ai reaprins un foc.
Si stau din cand in cand pe margine de drum,
Hranindu-ma lacom cu amintiri gustoase,
Iar toamna ma invaluie in miracol si parfum
Si ma rapeste-n milioane de culori frumoase.

Mi-e toamna ,iubito,draga ca un cant,
O asteptam sa vina,sa-mi vindece o rana,
Din sufletul pereche primesc ecou pe vant,
E solul meu de taina aceasta pura toamna.
Cand verdele se lasa greu gonit de acasa,
Sa faca loc la mere rumenite-n foc,
Mi-e imi pare toamna ,frumoasa,o mireasa,
Ce-mi atata atatea patimi,nebune,pentru joc.

Mi-e toamna,iubito,buna ca o sora,
Unt de lemn sfintit,de picurat pe rana,
Pe frunze moarte sa intindem cuvincioasa hora
Si sa ne avantam cu teama catre iarna.
Mi-e toamna,iubito,pe nedrept saraca,
Dar nu ma vaiet si nu ma plang de fel,
Caci ea,pe mine cu mine, ma impaca,
Imi da speranta in aripi si radacini la tel.

Octombrie de Elena Valeria Ciura

Un şoim se lasă peste recea stâncă-
Tăria clonţului sculptează-n vânt
Vorbe aduse-n seara răcoroasă ,

De El şi Ea , uniţi prin legământ.

Respiră iarba crudă urma–n brumă
Castane se rostogolesc, parcă plângând,
Şi nimeni nu-i pe-proape să le spună
Ce au pierdut, negându-se în gând..

Frumos se întreceau soptite vorbe
În urma paşilor zburaţi prin luncă,
Dar înspre seară , zvonul în cernire
Dezvăluie ce simte inima-i năucă.

Nu -nţelegea clipa de vis, lăsată ca răsplată
Îşi îmbrăcase sufletu-n iluzii-
Şi a ales să fie Ea sacrificată
Iar El rămas-a-n veşnice confuzii...

25 oct 2012-10-25

AI SAU NU? de Stefan Oana Valentin

În seara asta
Luna mi-a șoptit
Despre frunze verzi

Uitate de zi.

Zâna bună
Vine doar atunci
Când există viață
După cuvânt.

Dacă ți-aș răpi timpul
Cu o mie de nopți
Despre viață
Ai să-mi crești pe umeri
Mugur spart
Plin de vis?

29 09 2012
ȘTEFAN OANĂ

Vecinul meu... de Nicoara Nicolae-Horia

Adeseori în liniște când scriu
Vecinul mi se uită peste gard,

Ce vrea să vadă-n gândul meu nu știu
Și ochii de invidie îi ard.

De mă privește nu e nicio crimă,
El nu e scriitor și n-o să fie,
În viața lui nu a comis o rimă
Și-i...critic literar de meserie.

Neliniștit ca bronzul din statui
Vecinul meu nu are somn și pace,
De geme vântul prin ograda lui,
Din tot ce spun tăcerea doar îi place.

De grija mea degeaba tot asudă,
Adeseori din liniște când scriu
El mi se uită peste gard cu ciudă,
Ce vrea să vadă-n versul meu nu știu...

25 Octombrie 2012

DOAR TU ȘI CHITARA - Lore Moișan

Lasă o notă să cadă încet, 
Un sunet prelung al vechilor taine,

Rămâi lângă mine și cântâ-mi un vers
Din noaptea adâncâ a inimii tale!

Cântă-mi , te rog, mai trist ca altădată!
Voi plânge cu tine poemul ascuns.
Bacovia ascultă privind de departe
Un vechi și târziu, enigmatic răspuns.

Rămâi lângă mine doar tu și chitara,
Două entități și un singur cuvânt,
Perdelele trase acoperă zarea
Începe să cânți când vezi că eu plâng!

Acoperă liniștea târziu tainuită
Cu note, păreri și triste povești,
Eterna noastră profundă elegie
Ce stăruie în mine prin faptul că ești!

Ciudate înțelesuri au căpătat și anii
Ce trec ca o notă pierdută în vânt,
Promite-mi că vrei să cânți încontinuu! ...
Nu îmi doresc nimic decăt să te ascult.

Rămâi lângă mine doar tu și chitara
Să depănăm din urmă istorii firești,
Să-nchidem în cântec cu noțiuni abstracte
Antichități de suflet din timpuri stravechi!

O oră din noapte ne știe povestea
Și vine adesea să cânte cu noi.
Un fel de odă, dar tristă e parcă,
Spulberată iluzie trăită in doi.

Chitara mai cântă o ultimă strofă
Și vreau să îți spun înainte să pleci
Că totuși rămân etern efemere
Iubirea, un cântec și faptul că ești.

03.04.2011

VECINII de Elena Valeria Ciura

Într-o casă sărmănică-
Dincolo de drum,
Latră cuţu’ lui Ionică,

Galben şi lăţos, jegos
Şi flămând ca vai de el-
Parcă nici nu e căţel,
Ci jalnică arătare
Aruncată pe cărare...

Dar îşi face datoria,
Şi nu-i răsplătit nicicum
Şi se uită la Măria
Cum fumegă din Dunhill
În casă focul nu arde,
Şi mai plânge şi-un copil...!

Pe degeaba latră cuţu’
Şi în iarnă şi în vară...
În grădină bate vântul
Ca în uliţă, mai rău,
N-a mai fost săpat de anu’
Că săpatul nu-i liceu!

Învăţat-a, doar, Măria
Că vin fonduri în grădină
Şi Belgia îi de- a noastră-
Doar treci hatul, ni-i vecină!
Cum ai învăţat , degeaba,
Tot aşa îţi faci şi treaba!

Cred c-ar trebui , Măriucă
Să îl iei pe Ionel
Şi-amândoi, în grabă mare
Să vă stabiliţi un ţel,
Traiul bun şi armonia
Se poartă şi-n Romania!

Fără să vă lungiţi gâtul
Către curtea altcuiva,
De vreţi să aveţi de toate
Puneţi roate la picioare
Şi scoateţi din ,,şezătoare,,
Mintea bună , dăruită,
Dar de-un timp neîngrijită...
...........................................
Nimănui nu purta pică,
De pici jos, TU, te ridică!

24 oct. 2012

Noi suntem străbunii - de Emil Marian

Pe țarina veche mereu am murit,
În luptele duse cu neamuri barbare,
Din negura vremii noi azi am venit,
Să dăm României a sa deșteptare.
Noi suntem străbunii veniți de departe,
Cei care in lupte-ngrozit-am dușmani,
Cu braț de oțel, fără teamă de moarte,
Al nostru curaj vi-l aducem prin ani.
Treziți-vă acum, la ușă-i destinul,
Să faceți unire, gonind trădătorii,
Iar traiul cel greu și amar ca pelinul,
Goniți-l din țară, precum vîntul norii.
Să piară hoția și-ai ei acoliți,
Luptați cu dreptate în lege și neam,
Unirea de sînge acuma porniți,
Voi sunteți mai mulți și ce vreți nu e-n van.
Trăiți în picioare, la fel ca pădurea,
Nu viață de sclav în genunchi sau pe burtă,
Opriți-i pe cei ce-au venit de aiurea,
Să scurme pămîntul, să îi faceți turtă!
Iar cei care astăzi conduc tot mai rău,
Furînd și mințind și-nșelînd un popor,
Să fugă, să scape de-al furiei hău,
Să nu mai momeasca tăiș de topor.
În vremile tulburi și cu încercări,
Unire să faceți, să fiți toți românii,
Venit-am cu toții din vastele zări,
Vă suntem alături, noi suntem STRĂBUNII!

Sărut mâna... Părinților mei, Alexandru și Maria - de Nicoară Nicolae-Horia

Sărut mâna, mamă, sărut mâna, tată,
Mâinile din care am sorbit lumină,
Viața mea complexă, viața mea certată
Simplității voastre pururea se-nchină!

Tată- Alexandru și Marie- mamă,
Logodire sfântă pe-un picior de plai,
Mi-ați lăsat cuvântul, adevăr și vamă,
Pentru când veți trece dincolo de grai,

Mi-ați lăsat cuvântul, dulcea lui povară
Să o port cu mine, umbră credincioasă,
Dar atâta vreme cât vă știu Acasă
Nicio nerostire n-are să mă doară!

Când sub stele-i brumă și-amiroase-a ger,
Deși nu-mi răspundeți când vă strig în șoapte
Din ungherul clipei, rece și stingher,
M-așteptați acolo cu cireșe coapte...

Sărut mâna Mamă, sărut mâna, Tată,
Când pe lume, iată, ne pândesc dezastre,
Viața mea complexă, viața mea certată
În genunchi se-nchină simplității voastre...

să nu mă chemi - de Belean Maria

în plimbările tale nocture
oricum voi veni
așa mi-au prezis ursitoarele la întâiul plâns
- Maia, ești predestinată să însoțești îngerii
lumina ochilor tăi va sfărma pietre
în zborul veșnic
cu răbdarea mai mare
decât a miriștei în așteptarea ploilor
a orașului însetat de pașii liniștii

o să cred
că în podul palmei tale
cresc nopți albe
într-un șir lung până la stele
în care
doar eu îmi voi despleti părul
doar ție îți voi arăta
ce gură frumoasă am
șoptind rugi
de dor

privește-mă
să nu adorm

nu voi ști niciodată
cum îți place să te numesc
seara ești fir de cer
prevestind tandru
prin pețiolul fiorului ce doarme
artificii
în zori
ploi
care spală urma de sărut

vin și deseară
să nu mă chemi
nu pierd nicio noapte de ceară
îngenuncheată de flacără ei