Alexandra Manea - Iubeşte-mă

Tu iubeşte-mă un an,
Te-oi iubi eu restul vieţii,
Îndurând dor şi alean
Şi plătind birul tristeţii.

Mă iubeşte-un anotimp
Cu miresme dulci de toamnă,
Mi-e de-ajuns acest răstimp
Să-nvăţ ce iubirea-nseamnă.

Tu iubeşte-mă o lună,
Te iubesc eu în neştire,
Transformând orice furtună
Într-un nor de fericire.

Iubeşte-mă doar o zi,
O să-mi par-o viaţă-ntreagă
Şi nimic nu va umbri
Fericirea ce ne leagă.

Tu iubeşte-mă o clipă
Şi-mi va fi eternitate,
Dăruindu-ţi cu risipă
A iubirii voluptate.

Tu iubeşte-mă cât poţi,
Iar în clipa despărţirii
Am să-mi scurg eu anii toţi
Din clepsidra nemuririi.

Tu iubeşte-mă puţin,
Eu te voi iubi mereu,
Chiar de-n anii care vin
Vei uita c-ai fost al meu.

CAM – 11.03.2012

Zavoianu Vali - Nebunie

Iubita mea, frumoasa mea femeie
Mi-e dor de tine azi, un dor nebun
Să văd a ochilor tăi verzi scânteie
Şi ale mele fantezii să-ţi spun.

Tu să m-asculţi, să mă săruţi pe tâmplă
Şi să-mi zâmbeşti de drag, cu înţeles
Şi-apoi mi-e dor de tot ce se întâmplă
De trupul tău iubito, mai ales.

Mi-e dor de aluniţa din bărbie
De sânii tăi bogaţi şi diafani
De pielea ta cea fină, sidefie
Ce aş iubi-o trei sute de ani.

Iubita mea mi-e dor de tine toată
De gustul tău dulceag şi minunat
Să te sărut odată si-ncodată
Să nu mă mai opresc din sărutat.

Mi-e dor iubito să te-alint în noapte
Să te adun în braţe tandru, blând
Tu să mă mângâi dulce printre şoapte
Şi-apoi să iţi simt trupul fremătând.

Atâtea doruri am şi-or să mai fie
Că-mi dai din fericire pic cu pic
Îmi eşti o minunată nebunie
Te vreau de tot,nu vreau să pierd nimic.

Nebun de tine sunt mereu femeie
Şi tu subscrii la nebunia mea
Cât te iubesc nu cred că ai idee
Şi nici eu n-am crezut că s-ar putea.

08.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Suferinţă

Numărând comori pierdute, cu privire suferindă
S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Pentr-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate
Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate.

S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Şi-a văzut cum bătrâneţea începuse să-l cuprindă
Chipul lui odată albastru se făcuse pământiu
Seci sunt mările de lacrimi, nici nu mai părea că-i viu.

Pentru-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate
Toată răutatea lumii din prezentul lui ar scoate
Dar sunt planuri inutile, ştie. Faţa îi e tristă
Va purta povara asta, altă cale nu există.

Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate
Cât o s-o mai ducă oare, să le-ndure el pe toate.
Rabdă toată nebunia chiar de nimănui nu-i pasă
Lumea lui cu nepăsare să se stingă azi îl lasă.

Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate.
Pentr-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate.
S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Numărând comori pierdute, cu privire suferindă.

11.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Repetabila poveste

Atmosfera sufocanta, imi frang mainile tacut
Si repet in minte scena cand va fi sa te sarut
Azi se termin-asteptarea. A trecut atata timp
Au fost vieti de om dar parca ai plecat un anotimp.

Te cunosc din alta viata, chiar de pare ne-nteles
Fiindca te-am iubit odata, alta viata am ales
Ai stiut ca voi renaste si de mult ce ne-am iubit
Vrei sa repetam povestea, pentru asta ai venit.

Nu mai sunt la fel de tanar, pe la tample am albit
Dar ma simt legat de tine si atat de-ndragostit
Si in toata vremea asta ce-a trecut, daca nu stii
A trait in mine dorul asteptandu-te sa vii.

Vei zambi, cu siguranta. Ce vei spune nu stiu inca
Si tot dorul ma incarca de-o emotie adanca
Ma dor bratele si pieptul cat doresc o-mbratisare
Astazi soarta-mi da rasplata pentru-atata asteptare.

Multi se-ntreaba cand viata ii aduce fata-n fata
Cum se poate sa simt asta? Parca te cunosc de-o viata
Sunt iubiri ce se repeta, iubiti ce se regasesc
Cei ce au divin norocul si povestea-si retraiesc.

Eu sunt unul dintre ei, te iubesc de-atata vreme
Azi traim din nou povestea, de la capat,nu te teme
Vino doar, ca am emotii, imi frang mainile tacut
Si repet in minte scena cand va fi sa te sarut.

12.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Sa cred inca odata ?

Cu o durere adâncă, trăiesc tristul moment
Când fără judecată m-ai omorât în piept,
Atunci, toată sfârşirea în trup s-a adunat
Şi-n lacrimi mai amare, pe loc m-ai aruncat.

Eram ca înecatul, în marea picurândă
Cerşeam de zor colacul, dar el îmi sta la pândă,
N-avea nici trebuinţă,nici chef de o salvare
Avea doar stăruinţă, în a-mi trimite-o boare.

Mi-am înecat amarul în şoapte aruncate,
În foaia umezită, în te miri ce carte,
Acolo-mi sfâşiam în agonie pulsul,
Acolo-mi oblojam iubirea şi surâsul.

Pe foaie, în cuvinte, îmi aruncam durerea
Cântând doar în iubire,să îmi alint eu vrerea.
Eram ca o tornadă, ardeam în suferinţă
Mă perpeleam în ie, de dor şi pocăinţă.

Acum, m-arunci de vie să ard din temelie,
În temeri şi speranţă,în vise... Stau în ceaţă !
Mă-nalţi în mândra zare, ori mă cobori în gheare,
Îmi stingi ce-a fost durere, dar.. mă arunci în vrere.

Amară... şi dulceagă, curge iubirea noastră
Şi în miros de fragă încânţi simţirea-mi toată,
În dulcea-ţi legănare... mă pierd înfiorată,
Dar... stau îngândurată... Să cred încă odată ?

Radu Adrian Gelu - Respiratii

1. Respiraţie amară...

În nesfârşit drum spre tine,
labirint mi-e visul
prin munţi, rătăcire
păşind pe frunze-ntunecate...

În a curcubeelor domenii
de flori-n zâmbet,
tristeţea mă vede,
aşternând speranţei o ceaţă...

În vârf de degete se-ntâmplă
uneori a fi fluture,
ce alunecă spre stele,
a căuta spre iubire fereastră...


2. Respiraţie-n culoare...

Fixaţie şi gând îmi eşti tu iubire,
aşteptându-te
iată la-ntâlnire,
în briza proaspătă privesc cerul...

În unda cristalină a bolţii albastre,
prin iarba verde
tainic se-nfiripă
vis roşu, albastru, galben şi violet…

Norii par banchizAe cu ritm de melc,
ce atât de paşnic
se rostogolesc,
învăluind tristeţea că nu te-ntâlnesc...


3. Respiraţie-n uitare...

Cum de nu ţi-e dor ţie iubire,
de zâmbetu-mi,
de acea atingere,
lăsată-n păr parfum, de-ai plecat...

Cum de-ai uitat şi nu ţi-a păsat
de jocul zglobiu,
de vorba secretă,
calda-nbrăţişare sacadat şoptită...

Cum de nu-mi simţi aprig dorul,
arzând-n căutare
ca stea căzătoare,
pe bolta amintiri-ţi fum-n uitare...

Alexandra Manea - Reziliere

Mi-e gândul rece şi oftează ostenit,
Tristeţea mă cuprinde-alene.
Te aşteptam şi azi, dar n-ai venit...
Mă mint întruna că n-am de ce mă teme.

Se zbate-n tâmplă un dor neîmplinit:
Doar tu şi eu, plimbându-ne agale,
Sperând că încă eşti îndrăgostit
Ca-n prima zi în care mi-ai ieşit în cale.

Vibrează sufletul în aşteptarea ta
Şi tremură de parc-ar fi udat de ploaie
Sub cerul înnorat şi fără stea,
Cu stropi de lacrimi lunecând şiroaie.

Te-ndemn să vii cu toat-a mea fiinţă,
Te strig cu inima, pustie fără tine,
Te vreau cu cea mai aprigă dorinţă,
Te chem întruna şi nu mă pot abţine.

De clandestin ţi-s locatară-n suflet,
Contractul ăsta să-nceteze îndat’.
Mă mut cu dragostea şi al meu plânset,
Chiar de mi-e greu să ştiu că m-ai uitat.

Nu mă minţi, căci n-are niciun rost,
Nu-s pentru mine toate-aceste şoapte.
Rămân cu amintirea zilelor ce-au fost,
Să-mi ţină de urât la ceas de noapte.

Mi-e sufletul o piatră de mormânt,
Căci a murit dragostea noastră.
Promisiuni deşarte, aruncate-n vânt,
Mă bântuie în noaptea prea albastră...

Dar ştiu că din cenuşa iubirii ofilite
Alt freamăt într-o zi o să răsară,
Trezind din gândurile-i triste, amorţite
A sufletului dulce primăvară.

CAM – 07.03.2012

Zavoianu Vali - Nebunie

Iubita mea, frumoasa mea femeie
Mi-e dor de tine azi, un dor nebun
Să văd a ochilor tăi verzi scânteie
Şi ale mele fantezii să-ţi spun.

Tu să m-asculţi, să mă săruţi pe tâmplă
Şi să-mi zâmbeşti de drag, cu înţeles
Şi-apoi mi-e dor de tot ce se întâmplă
De trupul tău iubito, mai ales.

Mi-e dor de aluniţa din bărbie
De sânii tăi bogaţi şi diafani
De pielea ta cea fină, sidefie
Ce aş iubi-o trei sute de ani.

Iubita mea mi-e dor de tine toată
De gustul tău dulceag şi minunat
Să te sărut odată si-ncodată
Să nu mă mai opresc din sărutat.

Mi-e dor iubito să te-alint în noapte
Să te adun în braţe tandru, blând
Tu să mă mângâi dulce printre şoapte
Şi-apoi să iţi simt trupul fremătând.

Atâtea doruri am şi-or să mai fie
Că-mi dai din fericire pic cu pic
Îmi eşti o minunată nebunie
Te vreau de tot,nu vreau să pierd nimic.

Nebun de tine sunt mereu femeie
Şi tu subscrii la nebunia mea
Cât te iubesc nu cred că ai idee
Şi nici eu n-am crezut că s-ar putea.

08.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Tu, femeie !

-Frumoasă Doamnă-mi eşti femeie
Din lut şi coastă modelată
Cu suflet delicat dotată
Şi în iubire îmbrăcată.

Păşeşti în lume parfumată
Precum o floare alintată,
Reverşi lumină-n jurul meu
Şi mă orbeşti zâmbind mereu.

Mă-nvălui cu a ta iubire
Dar şi omori prin otrăvire,
Uşor, suav, să mă frământ
Supliciul să îl simt cântând.

Strecori prin buze-mi picătura
De simt adânc toată arsura,
Un chin bogat în cânt dansant
Dar fără el, nu sunt bărbat.

Aşa, eu te învăţ nou dans
Mirarea-ţi să o simt în glas
Uimirea să te prindă-n mreje
Când te reverşi, să-mi strigi orbeşte.

Să fie chinul tău adânc,
Că tare mult îmi stai prin gând,
Mă arzi în fiecare clipă
De îmi aduci numai oftică.

-O, tu, bărbate, iartă-mi firea
Aşa ţi-aduc eu, nemurirea
De dorul meu de stai mereu
Iubirea nu-ţi va plânge, zău.

Aşa sunt eu, mai păcătoasă,
Te ţin la cald,că sunt miloasă,
Îţi dau cu stropul băutura
Şi îţi câştig şi toată gura.

Aşa-i femeia, mai şireată
Te-nalţă, sau te lasă baltă,
Depinde din ce coastă-i luată.
Deci fii atent, iubeşte-ndată.

-Femeie, tu îmi eşti consoartă
Suntem legaţi de-aceeaşi soartă,
Aşa ne-a fost din cer lăsat
Să ne iubim, nu e păcat.

Aşa ajungi să fii tu mamă,
Să naşti copilul , ca ofrandă,
Către înalta mare slavă.
Deci, te iubesc, frumoasă Doamnă !

Zavoianu Vali - Săraca mea ţară bogată

Săraca mea ţară bogată
Atât de plânsă, amputată
Îţi scriu acum din ţări străine
Să ştii că îmi e dor de tine.

Şi-mi las azi dorul să te spele
De mâini murdare şi de rele
Să mai fii iar ce-ai fost odată
Săraca mea ţară bogată.

Ţi-aş mângâia munţii şi marea
Să nu mai ştii ce-i întristarea
Ţi-aş rupe soarta înnodată
Săraca mea ţară bogată.

Ţi-aş face zilele senine
Să nu mai baţi la uşi străine
Cerşind, datoare, înglodată
Săraca mea ţară bogată.

Aş vrea nicicând să nu mai fii
Răpusă-n lanţ de datorii
Ci liberă şi-ndestulată
Săraca mea ţară bogată.

Şi disperaţi, săraci şi goi
Din tine să nu plecăm noi
Adună-ne acasă-ndată
Săraca mea ţară bogată.

Cei care îşi bat joc de tine
Să plece ei în ţări străine
Tu să rămâi de ei curată
Săraca mea ţară bogată.

Ţi-aş face legile-nţelese
Un parlament normal, să-i pese
De noi, de România toată
Săraca mea ţară bogată.

Şi-un trai normal, fără tăgadă
Să nu mai iasă lumea-n stradă
Şi-o zi de mâine minunată
Săraca mea ţară bogată.

Şi-aş vrea de rele să te scuturi
Cu optimism de începuturi
Să te îmbraci în zâmbet toată
Săraca mea ţară bogată.

Noi toţi să ne mândrim cu tine
Şi-acasă să ne fie bine
Mai bine azi ca niciodată
Săraca mea ţară bogată.

....................................

Mă-ntorc acasă azi cu bine
Şi voi rămâne lângă tine
Sper să mai fii ce-ai fost odată
Săraca mea ţară bogată.

8.03.2012, Zavoianu Vali