Irina Nedelciu - Tu, femeie !

-Frumoasă Doamnă-mi eşti femeie
Din lut şi coastă modelată
Cu suflet delicat dotată
Şi în iubire îmbrăcată.

Păşeşti în lume parfumată
Precum o floare alintată,
Reverşi lumină-n jurul meu
Şi mă orbeşti zâmbind mereu.

Mă-nvălui cu a ta iubire
Dar şi omori prin otrăvire,
Uşor, suav, să mă frământ
Supliciul să îl simt cântând.

Strecori prin buze-mi picătura
De simt adânc toată arsura,
Un chin bogat în cânt dansant
Dar fără el, nu sunt bărbat.

Aşa, eu te învăţ nou dans
Mirarea-ţi să o simt în glas
Uimirea să te prindă-n mreje
Când te reverşi, să-mi strigi orbeşte.

Să fie chinul tău adânc,
Că tare mult îmi stai prin gând,
Mă arzi în fiecare clipă
De îmi aduci numai oftică.

-O, tu, bărbate, iartă-mi firea
Aşa ţi-aduc eu, nemurirea
De dorul meu de stai mereu
Iubirea nu-ţi va plânge, zău.

Aşa sunt eu, mai păcătoasă,
Te ţin la cald,că sunt miloasă,
Îţi dau cu stropul băutura
Şi îţi câştig şi toată gura.

Aşa-i femeia, mai şireată
Te-nalţă, sau te lasă baltă,
Depinde din ce coastă-i luată.
Deci fii atent, iubeşte-ndată.

-Femeie, tu îmi eşti consoartă
Suntem legaţi de-aceeaşi soartă,
Aşa ne-a fost din cer lăsat
Să ne iubim, nu e păcat.

Aşa ajungi să fii tu mamă,
Să naşti copilul , ca ofrandă,
Către înalta mare slavă.
Deci, te iubesc, frumoasă Doamnă !