Irina Nedelciu - Sa cred inca odata ?

Cu o durere adâncă, trăiesc tristul moment
Când fără judecată m-ai omorât în piept,
Atunci, toată sfârşirea în trup s-a adunat
Şi-n lacrimi mai amare, pe loc m-ai aruncat.

Eram ca înecatul, în marea picurândă
Cerşeam de zor colacul, dar el îmi sta la pândă,
N-avea nici trebuinţă,nici chef de o salvare
Avea doar stăruinţă, în a-mi trimite-o boare.

Mi-am înecat amarul în şoapte aruncate,
În foaia umezită, în te miri ce carte,
Acolo-mi sfâşiam în agonie pulsul,
Acolo-mi oblojam iubirea şi surâsul.

Pe foaie, în cuvinte, îmi aruncam durerea
Cântând doar în iubire,să îmi alint eu vrerea.
Eram ca o tornadă, ardeam în suferinţă
Mă perpeleam în ie, de dor şi pocăinţă.

Acum, m-arunci de vie să ard din temelie,
În temeri şi speranţă,în vise... Stau în ceaţă !
Mă-nalţi în mândra zare, ori mă cobori în gheare,
Îmi stingi ce-a fost durere, dar.. mă arunci în vrere.

Amară... şi dulceagă, curge iubirea noastră
Şi în miros de fragă încânţi simţirea-mi toată,
În dulcea-ţi legănare... mă pierd înfiorată,
Dar... stau îngândurată... Să cred încă odată ?