Valul îndrăgostit - Emil Marian

Un val călător aleargă pe mare,
Înalt și puternic, cu creasta verzuie,
Venit de departe aduce scrisoare,

De-aceea pe mal el vrea să se suie.

Plecat mai demult, aleargă într-una,
Prin soare, prin ploi și puternice vînturi,
Iar ghidul prin noapte a fost numai luna,
Cînd el obosit era dus pe gînduri.

Dar iată acum el malul zărește,
Și inim-albastră-n adîncuri vibrează,
Văzut-a din nou pe cea ce-o iubește,
Și simte în el puterea-i iar trează.

Se-arunca-nainte cu foșnet ușor,
Și spuma din creastă acum se mărește,
E falnic, e mare, e plin de amor,
Cu ultima forță uscatul izbește.

Iar creasta se rupe în mii de suspine,
Pastel de culori in mici curcubeie,
„Acum sunt aici, acum sunt cu tine,
Iubită pe veci, tu sfîntă Femeie!”