Dor - Emil Marian

Tare-aș vrea să pot să zbor,
Pe-o petală de lavandă,
Să fiu dorul călător,

Poposit pe-a ta verandă...

Și mi-aș face ascunzișuri,
Chiar în suflet printre gînduri,
Și chitit printre frunzișuri,
Ți-aș compune niște rînduri.

Nu știu de-aș avea-ndrăzneală,
Mai apoi să ți le-arăt,
Dup-atîta hoinăreală,
Timpul nu se dă-ndărăt.

Dar eu sper a ta iertare
Și a ta îngăduință,
Io-s doar dor, condus de boare,
Sunt venit din neființă.

Lung mi-e drumul, ca din cer,
Și-oboseala mă străbate,
Sunt un simplu mesager,
Nu sunt din eternitate.

Ăsta-mi este al meu dat,
Ca să umblu mult prin lume,
Fără cal înaripat,
Dorul …este al meu nume!