Răspunsul fără glas de Irina Nedelciu

Mă-ntreb adeseori... de ce 

mi-ai apărut, tu, mândră stea
când bolta fulgii îşi cernea
şi crivăţul vuia, vuia?

Mă-ntreb adeseori... de ce
în şoapte legănate-n dor,
tu, m-ai închis pe cel pridvor
dându-mi iubire şi fior?

Mă-ntreb adeseori... de ce 
mă enervez când şoapta ta
îmi zbuciumă visarea mea
din somnul lin ce mi l-aş vrea?

Mă-ntreb adeseori... de ce
în picuri mă aşez, ascunsă,
când dorul mi te-aduce-n bluză
şi-mi mângâie uşor o buză ?


Sunt întrebări ce n-au răspuns !
căci glasul lor s-a dus, s-a dus
cu vântul ce l-a luat pe sus
ducându-l într-un stins apus.