Mihai taranii sunt legati de glie,
Boerii toti si-au pus averile in joc
Si din Viena intarzie o solie,
Doar ochii tai au valvatai de foc.
Ce gand te macina ghiaure?
Ce aliante se lasa inca asteptate?
Mai marii lumii vor laurii sa-ti fure,
Dar umbra ta ii umileste in pacate.
La Calugareni doar pentru o zi,
Neajlovul in sange ai inecat,
Doamne si azi manoasele campii,
Te asteapta tot viteaz si tot neinduplecat.
Ti s-a tocit si sabia la brau,
Iar barda in stanga parca a ruginit,
Doar roibul tau mai spumega in frau,
Ca sa te poarte intr-un atac cumplit.
Doamne ai fost iertat de esafod,
Numai tradarea n-a putut ca sa te sara
Si ti-au curmat speranta in rod,
Dar visul tau a rotunjit o tara.
In Alba Iulia ,in inima de Ardeal,
In albe straie,Doamne,sa revii,
Sa-ti sorbi iar nemurirea din pocal,
De frica, o vesnicie,dusmanii te vor stii.
Buzestii frati ti-au fost ca fratii,
Iar Novacestii garda,uneori si scut
Si ai comandat in lupta Dunarea,Carpatii,
Iar mlastina te ajutat cat a putut.
Maria Ta ai fost precum un soare,
Iar vitejia ta va ramane anotimp,
Esti cel mai sfant,absenta ta ne doare
Si nu vom da vrodata Carpatii pe Olimp.
Iar pohta ce ai pohtit marite Doamne,
Ne-a fost porunca vie peste ani,
Istoria te-a retinut in cuget si icoane
Si etalon de piaza rea pentru dusmani.
Campia Turzii mai poarta rana adinca,
A neputintei de a fi oprit pe asasini
Si o remuscare acida inca ne maninca,
Precum viroza infipta cronic in plamani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu