În țăndări fascinante de lumină
Limpezesc, la mână, bucăți de întuneric.
Prea multă sudoare de glezne îndoite
Pentru o biată oglindă negru-opac.
Întind apoi timpul furat, pe creier
Îmi pulsează tâmple a pământ mucegăit
Și-mi răsar viu neuroni ancestrali
În vârfuri de degete impar neagățate.
Cuprind teama din venă cu lauri
Să mi se gudure talpa, de neumblat
Apoi aștept cuminte cealaltă dimineață
Să nască prematur un biet mâine.
Găuresc un gând aiurea, de doi bani
Și-l agăț la streașina ploii eterne
Las vântul să-si facă treaba de mântuială
Să cânte furtuna în amuleta chinez criptată.
Îndoi zeamă de mers cu zborul haotic
Să-mi fac mai dulce înghițirea de hap
Dezlegând, între timp, de litere-un rebus
Poate citesc în țăndări, lumină de mers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu