-a privi şi de a fi privită…
Ochii tăi frumoşi-tu ştii că sunt!
În ei suspină îngerii din cer,
Tot în pământ se uită, în pământ,
Pe timp de secetă, pe timp de ger.
Cu ce-i de vină lacrima sub pleoape,
Cu ce-i de vină bucuria ei,
Din pacea lor când vin să se adape
Boncăluind prin lume cerbii mei?
De ce ţi-e teamă şi de ce-i ascunzi?
Prin versul meu şi veşnicia doare!
Priveşte-mă cu ochii tăi flămânzi,
Și pune-mi în cuvinte sărbătoare!
Eu ştiu ce spun, nu-i gândul vinovat,
Din tot ce scriu nimic nu e ispită-
Nu e păcat, femeie, nu-i păcat
De-atâta frumuseţe risipită?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu