marți, 24 iulie 2012

Ochii tăi… de Nicoară Nicolae-Horia

-a privi şi de a fi privită…

Ochii tăi frumoşi-tu ştii că sunt!
În ei suspină îngerii din cer,
Tot în pământ se uită, în pământ,
Pe timp de secetă, pe timp de ger.

Cu ce-i de vină lacrima sub pleoape,
Cu ce-i de vină bucuria ei,
Din pacea lor când vin să se adape
Boncăluind prin lume cerbii mei?

De ce ţi-e teamă şi de ce-i ascunzi?
Prin versul meu şi veşnicia doare!
Priveşte-mă cu ochii tăi flămânzi,
Și pune-mi în cuvinte sărbătoare!

Eu ştiu ce spun, nu-i gândul vinovat,
Din tot ce scriu nimic nu e ispită-
Nu e păcat, femeie, nu-i păcat
De-atâta frumuseţe risipită?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu