Cerul… de Lacrimioara Lacrima

Sus, deasupra noastra,
E bolta albastra
Plina de mister
Se numeste…cer.
Daca-i primavara
Soarele apare
E mangaietor
Inca de prin zori,
Vara-i mai frumos
In rasarit duios
Pana asfinteste
El ne-nveseleste
Norii cand se strang
Lacrimile-i curg
Racorind pamantul
O data cu vantul
Cu frunze se joaca
Doar ca sa le placa
Stropii care uda
Intr-o ploaie pura
Tainica uimire
C-o simpla privire
Descoperi pe cer
Atata mister…
*
Atunci, cand e toamna
Vise lungi te-ndeamna
Sa nu bagi in seama
S-alungi orice teama,
Cer posomorat
Ploaie si mai mult
Poate te simti singur
Strabatut de ganduri
Caci iarna-i aproape
Cer cu grele pleoape
Zapada va cerne
Cu fulgi albi prin gene
Noaptea…acolo sus
Stele sunt…sau nu-s
Vor fi inghetate
Cu dor luminate
De-o luna ascunsa
Ca-i de ger patrunsa,
Coltul meu de cer
Cel de azi si ieri
E taram de vis
In iubire prins
Noi doi am trecut
Orice anotimp
Cerul de-l privesc
Imi reamintesc
Ca dragostea noastra
E…sub bolta albastra…
*
Cerul este vesnic, oglinda de vis, privindu-l…nimic, n-o sa fie-nvins, poate de aceea, este dragostea, albastra minune…infinit spre lume…