Sus, deasupra noastra, E bolta albastra Plina de mister Se numeste…cer. Daca-i primavara Soarele apare E mangaietor Inca de prin zori, Vara-i mai frumos In rasarit duios Pana asfinteste El ne-nveseleste Norii cand se strang Lacrimile-i curg Racorind pamantul O data cu vantul Cu frunze se joaca Doar ca sa le placa Stropii care uda Intr-o ploaie pura Tainica uimire C-o simpla privire Descoperi pe cer Atata mister… * Atunci, cand e toamna Vise lungi te-ndeamna Sa nu bagi in seama S-alungi orice teama, Cer posomorat Ploaie si mai mult Poate te simti singur Strabatut de ganduri Caci iarna-i aproape Cer cu grele pleoape Zapada va cerne Cu fulgi albi prin gene Noaptea…acolo sus Stele sunt…sau nu-s Vor fi inghetate Cu dor luminate De-o luna ascunsa Ca-i de ger patrunsa, Coltul meu de cer Cel de azi si ieri E taram de vis In iubire prins Noi doi am trecut Orice anotimp Cerul de-l privesc Imi reamintesc Ca dragostea noastra E…sub bolta albastra… * Cerul este vesnic, oglinda de vis, privindu-l…nimic, n-o sa fie-nvins, poate de aceea, este dragostea, albastra minune…infinit spre lume…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu