Privesc zari senine Ganduri ce m-apasa Le las ca sa iasa… Sa zboare departe Sa nu se intoarca Dar vin inapoi Cu dor de noi doi Curgere-n cuvinte Spuse sa alinte In minte-mi revin Incercand s-alin Inimioara, suflet, Asternand un zambet Lacrima stergand Din ochi si din gand… Cand mi-e dor de tine Pictez clipe-n mine Care au fost atunci In culori prea dulci Acuarela vie Tainica amintire Un tablou creat Precum am visat…
Cand mi-e dor de tine E tristete-n zile Si multa tacere Nu mai pot a cere Soarelui de afara Sa-ti vad chipul iara Ca-ntr-o ‘ntruchipare Speranta imi moare Razele de foc Mistuie un loc Suflet de poiana Ce poarta o teama De ploaie si nori Picurand pe flori La pamant le-o pune Si o floare anume Se va frange-ndata Dar nevinovata E floarea iubirii Cea a fericirii Cu mireasma pura Cum e in natura Vantul e-n suspine Si mi-e dor de tine…
Ce-i un dor? O nostalgie…raspandita-n poezie? Ori dorinta de un zbor…sa ajung incetisor…gandul ca sa mi-l asez…acolo unde visez…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu