Zid sfânt
E orice cărămidă
Mortarul, ruga
Dulce înspre sus
Pană de înger viu
E lumânarea din firidă
Iar fumul, blana
Nevinovatului miel
Pământul e îmbrățișare
De temelie rătăcită
În vânturi reci spre nicăieri
Sufletul, rana ce se-agită
Să nu mai fie iarăși ieri.
Deci crește-mă
Un zid înalt spre soare
Să ai altar solid
De-ngenuncheat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu