Învinsul - de Zăvoianu Vali

s-a scurs în grabă timpul şi alb i-a nins pe tâmplă
şi visul de iubire de suflet i s-a prins
se-ntamplă că trec anii, cum veşnic se întâmplă
el s-a luptat cu visul şi a ieşit învins.

s-a despletit uitarea şi-n păru-i de rugină
şi-a prins trecute doruri şi flori de amintiri
acum la bătrâneţe nimic nu-l mai alină
doar visul mai e martor trecutei lui iubiri.

pe buze are gustul cuvintelor nespuse
şi-n palme mângâierea seninului din ea
îl răscolesc adesea dorinţele apuse
ar vrea să o revadă, s-o ţină-n braţe-ar vrea.

de s-ar întoarce timpul, ar vrea s-o mai iubească
şi să o scalde-n zâmbet ca ploile din cer
dar timpul nu se-ntoarce, e legea lui firească
rămâne numai visul, doar el nu-i efemer.

s-a scurs în grabă timpul şi-n alb l-a nins tristeţea
iubirea-n amintire azi îi zâmbeşte stins
trec anii peste toate şi vine bătrâneţea
el s-a luptat cu timpul şi a ieşit învins.