în pagini
înzăpezit va fi drumul de lungi așteptări
spinteci duioase pânze precum Iona
dar fiecare cu nada sa
fiecare cu cercul său albastru
în care fluturi se zbat în lanțuri de nuanţe
atârn cerul ca pe o eșarfă albă
de catargul unei nădejdi
să mă simţi parte din umbra ta
respir
gândurile prind culoare
culoarea fluturilor
peste palmele sărate ale clipelor
las ţipătul sărutul să picteze
colţurile abrupte ale sufletului
este și acesta
un fel de a iubi
trecător
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu