În ceas târziu de noapte;
Bucuria tăcută a stelelor
Sparge liniștea sufletelor tăinuite
De miezul nopții;
Un gând bate la poarta amintirilor;
Clipele revin șoptindu-se
De undeva dintr-un colț al sufletului;
Gândul mă îndeamnă să te chem.
Să te caut! îmi spune inima;
Spune-mi tu ce să fac,
Cum să pot evita atâta suferință
Pustiită în deșertul înfrângerii?
Singură învăț din înfrângeri,
Victorii cu capul plecat?
Învăț să trăiesc,
Să înțeleg că toată înflăcărarea
Cu care ne-avântam atunci,
Împleticindu-ne la răscruci de drumuri,
Acele vise cu aripi deschise
Dintr-un singur dor,
N-au fost decât iluzia că ne-am iubit
O scurtă clipă nebună,
Un cântec,
Un vis,
Un vers;
Dorință și iubire?
A fost totuși,
Momentul meu de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu