Prin draperii din catifea albastră,
Aruncă noaptea semne de afară,
Un ciob de lună spartă prin fereastră,
Ţesând stafii în fumul de ţigară.
Stai dezvelită răsfăţându-ţi sânul
Peste mătăsuri mirosind a floare,
Mă-mbăt privind, iar vinul şi tutunul
Halucinează clipa de fervoare.
Doar o secundă vântul depărtează
Un fald şi prin perdeaua tremurată,
Lumina strecurată desenează,
O dâră peste pielea-nfiorată.
Şi voluptuos strivind pe tine semnul
Cu trupul meu şi dăruirea noastră,
Răspundem nopţii ce-a trimis îndemnul
Prin draperii din catifea albastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu