Gene usor, tu sa-ti apleci
Apoi, soptind…” frumoasa mea “
Sa ma desprinzi din lumi prea reci
In valul dragostei, noi sa traim,
Sub bolta cea-nsetata
Cand norii vor veni sa ne uimim
Cum apa pura ne imbata,
Si fara a ne scufunda
Purtati spre mal de suflet
Gurita mea sa fie a ta
Cand ne vom transforma in cantec,
Ce susura in lin izvor
Curgand in ritmul inimii
La piept sa ma-ncalzesti cu dor
O taina scrisa-ntre minuni
Apoi, farame de visari
Punandu-le-mpreuna
Precum frumoasele-ntamplari
Acum…reale sa devina…
In sirag dulce-mpletit
Cu iubire si dorinta
Esti atata de iubit
Draga mi-este a ta fiinta…
Acum, as vrea sa ma atingi
In tine sa m-ascund
Si orice temere sa-mi stingi
In mangaierea-ti sa m-aprind
Tanjind limanul dragostei
Odihna magica-n simtiri
Doar ea sa ne inlatuie
In visul unei fericiri,
Se tese seara plutitoare
O alta zi se tot destrama
In noaptea cea mult ganditoare
S-aud faptura-ti cum ma cheama,
Tremurator sa mi te-apropii
Zambind curat ca un copil
Sa crestem asa cum copiii
Si sa-nvatam a ne iubi,
Nimic sa nu ne mai desparta
Nici orizonturi, zari senine,
Noi sa intram pe aceeasi poarta
A viselor in nemurire
Acum cand dragostea ne urmareste
Si nu putem da inapoi
Pe aceste pamant suntem ferestre
Ce oglindesc iubirea vesnica in doi…
Acum as vrea ca niciodata…s-apari sfios in calea mea…sa uit c-am fost inlacrimata…doar asteptand sosirea ta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu