Imi ploua in gura cu urme de sarut
Si am edem la pleoape,de visare,
Genunchii sunt alergici la pantele de lut
Si-i infloresc artroze de atata cautare.
Un vant turbat imi sterge urma pe nisip,
Iar valul marii ma invaluie cu sare,
Mi-au amputat ecoul,dar totusi o sa tip,
Cand siluieta ta de inger refuza sa mai zboare.
Va fi poate o noapte si poate iarasi zi,
In cordul meu cadenta-i desnantata,
In ceasul acela tainic,tu sigur vrei sa stii,
De ce mi-e fata de riduri asaltata.
De ce pe tampla un nerv se zbuciuma usor
Si-o vena a colmatat comlice cu un cheag,
Doar sufletul pluteste,rebel ca un fuior
Si nu-mi acorda inca verdictul de mosneag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu