Îmi cântă lacrima în ochi
Şi gându-mi se striveşte-n palmă
Stau în frisoane cu deochi
Şi inima pierdută-n vară.
Un tica-tica foarte slab
Îmi gâdilă o venă fină
E dorul meu suav şi dalb
Ce mă mângâie fără vină.
Privesc în murmur, cerul drag
Ce în roşaţă stă a plânge
Şi simt iubirea în drumeag,
Cum mă cuprinde şi mă strânge.
Pierdute-mi par acele clipe
Când despleteam iubirea-n doi
Şi-n descifrate gesturi tandre
Cădeam crucificaţi în ploi.
O viată... în eternitate
Mi-aş fi dorit să fim doar noi
Dar gându-mi bate prea departe
Şi lacrima îmi cade-n foi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu