lacrimă după
lacrimă plouă obrazul,
stropi de
îngeri ori picături de venin,
tot udă tristeţea sau aprind extazul…
Zâmbetul argintiu, pene cioc în cioc,
este liniştea vie în furtuna din mine,
sărutul a două turturele în busuioc
pe pervazul ferestrei mele, ca zâne…
Firimituri şi micile seminţe adesea
reţinând popasuri, întâlniri amicale,
aduc mulţumiri zi de zi la ora şasea,
credinţei în iubire, cele două vestale…
Pereche sunt fără jurăminte strâmbe,
mereu împreună de-i soare, sau tună,
şi ne învaţă lecţia cele două porumbe,
zborului statorniciei sub orice furtună…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu