Vis-aievea - de Cristina Maroiu

Somnul imi ratacise
cararile
sub pleoapa noptii,
bolnava de vise.
Era un inceput
de poveste
in samburele acela
de gand!
…Si totusi,
atat de real…

Pe taramul magic
ascuns in pieptul tau,
se facea ca alergam
precum caii liberi,
fericita ca mi-e
Acasa
in toate secundele
ce se petreceau
transformandu-se
din vis
in aievea!

Mi-am scaldat arsita
gurii
in apa nerostita
a cuvintelor tale,
si deodata,
dintre coaste au rasarit
mugurii dorintelor
aproape
de soroc!

Tine-ma in palme,
asa cum tii un fir
de floarea-soarelui
si sufla asupra mea
adiere de viata,
ca sa ma desavarsesti
in miracolul
certitudinilor
ce ne-au harazit
cu darnicie
primavaratic
rod!