Ascund o floare in buzunar la piept,
O port din vremuri ancestrale,
De-o vesnicie aproape te astept,
Cu bratele deschise o sa-ti ies in cale.
Si beat probabil de uimire,
Retina mea te fura incet,
Plutesc pe-o muzica de lire
Si uit de floarea de la piept.
Dorea de mult o imbratisare
Si un sarut de buze reci,
Iar gestul meu,cumplit o doare,
Ireparabil poate-n veci.
Cand mana intinzi a mangaiere
Si ea iti tremura din cot,
Imi pare floarea ca o cere,
Tresar,amnezic,cat mai pot.
C-un gest febril de om uituc
Descopar floarea in asteptare,
Iar tie ti se pare un truc,
Un artificiu ti se pare...
In genunchi cu floarea intinsa
Lacrimi mi-se infunda in petale,
Tu ma saruti pe tampla ninsa
E prea frumoasa aceasta cale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu