Priveste lumea cu caldura,
Stapan deplin e pe natura.
De dorul ei ce-l mistuieste
El toata lumea incalzeste.
Pe bolta larga si-azurie
Se zbenguie cu bucurie
Setea-si astampara-n izvor
Se odihneste dup-un nor.
Incet pe la amiaz-ajunge,
Cu fierbinti sulite impunge,
Coboara usurel spre zarea
Ce margineste departarea.
Si-aduna-n el intreaga forta
Dogoarea lui e ca o torta,
De dorul ei il ia cu-amoc
Plangand amarnic cu-al sau foc.
Dar iata orizontu-ajuns
Cu intuneric nepatruns.
Putin cam trist, asa-ntr-o doara,
Din inaltimi acum coboara.
Dar se-ntalneste cu iubirea,
Ce ii arata nemurirea.
Si-atunci pe fuga si tacut
Ii da al dragostei sarut.
Si multumit de-a ei vedere,
Sfarseste acum a lui sedere,
Si se scoboara in pamant
Catre vremelnicul mormant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu